Március 8-i flashmob és felvonulás Kolozsváron

a szem | 2020-03-06 | Ötödik fül | erőszak, feminizmus, flashmob, március 8., nemzetközi nőnap, Un violador en tú camino

A magyar verzió az első oldalon olvasható.

Pe 8 martie ne alăturăm și din Cluj mișcării împotriva violenței îndreptate asupra femeilor și persoanelor non-binare!

Simțim nevoia unei intervenții feministe și în contextul local. Violența domestică este încă normalizată, cultura violului și învinuirea victimelor încă provoacă răni adânci, rușine și neîncredere că poate fi și altfel. Să ai grijă să nu fii singură pe stradă noaptea, să nu ai încredere în poliție pentru că sigur o să te judece sau nici măcar nu o să te creadă, să ai grijă cât bei, cum te îmbraci, să ai aspirații profesionale ridicate (dar nu prea ridicate), între timp să ai grijă ca totul să meargă șnur în familie și acasă, să oferi suport emoțional oricând, oricui, necondiționat și mai ales să nu te plângi că e prea mult.

A kolozsvári esemény plakátja.

Flashmobul

Flashmob-ul „Un violador en tú camino” (în română „Un violator în calea ta”) a fost strigat pentru prima dată în această formă pe 18 noiembrie 2019 în Plaza Italia – epicentrul protestelor care au zdruncinat Santiago de Chile la sfârșitul anului trecut. Sute de femei au cântat „Un violador en tú camino”, ca manifestare de protest participativă creată de un colectiv feminist din Valparaíso (Chile), numit Las Tesis. Această mișcare a pornit din dorința de a denunța încă o dată abuzurile grave care încă se întâmplă împotriva femeilor din America de Sud: „Este femicid. Impunitatea pentru agresor. Este dispariția. Este violul.” De partea cealaltă a Atlanticului un alt grup de femei a reprezentat aceeași coregrafie în fața Turnului Eiffel din Paris, de data aceasta în franceză. Iar în doar câteva zile aceste versuri au devenit un imn feminist internațional; mii de femei din toată lumea au strigat, au cântat, au dansat și au adaptat versurile în engleză, franceză, germană, islandeză, turcă. etc. Versurile par să însumeze strigătul femeilor de pretutindeni, atât în contextul familiei, cât și în interacțiunea cu instituțiile statului. Chiar dacă unele dintre noi suntem într-o poziție mai privilegiată – poziție pe care ți-o poți menține doar atât timp cât îndeplinești normele și standardele impuse de patriarhat și capitalism – sunt nenumărate momente în care suntem, cel puțin, martorele violenței de gen perpetuate în numele tradiției și a așa-zisei ordini firești a lucrurilor.

Marșul

În continuarea flashmob-ului propunem să pornim într-un marș – cu muzică pe care o să ne înveselim și care să ne dea putere, cu mesajele tale proprii și bannere, să dansăm, să strigăm și să ne revendicăm spațiul pe străzi. 8 martie n-a fost niciodată despre flori sau gesturi goale menite să răscumpere un an întreg de nedreptate și abuz – a fost despre luptă, rezistență și solidaritate! În contextul actual e nevoie să fim cât mai unite și cât mai vizibile.

Motivația pentru acțiunea noastră este data și de frecventa violenței domestice din țara noastră. Statisticile spun că violența domestică e la ordinea zilei în România. Dar oamenii nu sunt statistici, și viețile noastre și ale altor femei nu sunt cifre. Primăvara nu vine doar cu flori, ea e o continuare a aceluiași sistem patriarhal care permite magistraților să decidă că o fetiță de 11 ani poate consimți să aibă contact sexual cu un bărbat de 52, și care permite polițiștilor să ia în seamă plângerile femeilor doar atunci când doresc. Vine cu același sistem care consideră femeile vinovate pentru violența la care sunt supuse. Cazurile le știți și voi, și cele de la televizor, și cele din vorbe, din bârfe, din sfat. Cel mai recent caz de violență domestică vizibil a fost al vedetei de televiziune Daniela Crudu, caz care odată ajuns în presă a fost întâmpinat de un val de ură față de ea, nu față de abuzator. Înainte de asta, la începutul lunii februarie, un bărbat din Chitila și-a ucis soția, care avea deja un ordin de protecție împotriva lui. În ianuarie, Adriana Andone a fost omorâtă de către soțul ei, de care voia să se despartă.

Dar abuzul nu este doar fizic, ci și emoțional, știm asta deja, dar aflăm din nou și din nou. Doar Crăciunul trecut, o femeie – Amalia a hotărât să divorțeze de soțul ei din cauza presiunii psihologice și a amenințărilor. Iar de vara din 2019 nu o să uităm niciodată, de cazul de la Caracal, de uciderea Alexandrei Măceșanu. Anul trecut a fost și anul în care ultimul dintre cei șapte violatori din Vaslui a ieșit din închisoare. Și mai înapoi? În 2018, Nicoleta Botan, administratoare a unei grădinițe, a fost înjunghiată de soț, în biroul ei, în timp ce la parter avea loc o petrecere aniversară. Alexandra Elena Marin a fost omorâtă de către iubitul ei tot la locul de muncă.

Acestea sunt doar câteva cazuri, pentru că violența împotriva femeilor rar ajunge să fie de interes pentru autorități. Cât de înapoi să mergem? Trebuie să mergem înainte. Uneori se începe doar de la un comentariu, poate chiar o glumă, puțin sexistă, dar „nu foarte”. Însă cuvânt cu cuvânt, acțiune cu acțiune, ajung să fie justificate, considerate acceptabile sau chiar de luat peste picior, fapte tot mai violente și pline de ură.

Violenţa împotriva femeilor este în continuare tacit sau explicit acceptată atât la nivel de societate, cât şi instituţional. Statisticile pentru România arată că 1 din 4 omoruri au loc, în jur de că violul poate fi justificat în anumite circumstanțe, iar 30% dintre femei spun că au fost afectate de violența fizică sau sexuală la un moment dat în viață după vârsta de 15 ani. 81% din cazurile de violenţă se petrec – atât în rural (53% din cazuri), cât şi în urban (47%). Tot în 81% dintre cazuri, victimele violenţei sunt femei pe când în 92% dintre cazuri bărbaţii sunt agresori, iar 1 din 4 românce a fost agresată fizic sau sexual de partener. Cu toate acestea, doar 4% din actele de violenţă ajung în instanţă. În plus, România este una dintre principalele țări de origine ale victimelor traficului de persoane din Europa, de multe ori traficul având loc cu .

Știm că niciodată nu o să fim destul de politicoase, decent îmbrăcate, machiate nici prea mult nici prea puțin, așa încât să nu fim ținta comentariilor misogine. Feminitatea nu e o armă pe care să o folosiți împotriva noastră. Feminitatea noastră, sau lipsa ei, nu e a voastră să o definiți, să o comentați sau să acționați asupra ei. E a noastră.

Ne amintim de numele femeilor ce supraviețuiesc și de cele ce nu au supraviețuit. Cade una, cădem toate. Ne amintim și ieșim în stradă pentru ele, ieșim în stradă pentru noi, pentru o primăvară nu doar cu flori, ci cu solidaritate.

Organizăm flashmob-ul „Un violator în calea ta” în semn de solidaritate și pentru a arăta, încă o dată, că sexismul şi violenţa împotriva femeilor sunt normalizate în toate societățile patriarhale atât din Est cât și din Vest; NU sunt doar o excepție românească sau un semn de “necivilizație”.

https://www.facebook.com/Feminism.Romania/videos/2590343234624351/

Susținem revendicările pe care grupurile informale din București le-au transmis an de an, și pe care vom continua să le cerem atât timp cât va fi necesar.

Cerem:

Formarea obligatorie a polițiștilor, personalului juridic și medical în problematica violenței de gen. De cele mai multe ori, reprezentanții instituțiilor sunt misogini și nu au cunoștințe specifice despre nevoile victimelor.

Simplificarea procedurilor instituționale de raportare a violurilor și a agresiunilor sexuale, cu respect pentru femei, fără a le obliga să retrăiască trauma.

Debirocratizarea procesului de eliberare gratuită a certificatului medico-legal pentru cazurile de viol, violență domestică și alte forme de violență.

Mai multe adăposturi în toată țara pentru persoane care se confruntă cu violență domestică și sexuală. Să funcționeze non-stop și să găzduiască toate femeile care au nevoie de ajutor, indiferent de statutul actului de identitate.

Informații oficiale cu privire la câți abuzatori sunt printre polițiști și cine sunt aceștia.

Simplificarea procedurii prin care persoane abuzate sau ignorate de către agenți ai poliției să poată depună plângeri împotriva acestora.

Întărirea și subvenționarea serviciilor de transport și locuire publice la nivel național. Transportul public în siguranță este o nevoie de bază pentru fete și femei. Accesul la locuire ajută femeile să iasă mai ușor din situația de violență.

Introducerea în școli a unor programe accesibile dedicate educației pentru sănătatea reproducerii și egalitate de gen. E nevoie să învățăm să nu mai trăim într-o societate sexistă!

Invităm persoanele solidare duminică, 8 martie, ora 18:00, la flashmob-ul “Cade una, cădem toate” în Piața Unirii. În cadrul flashmobului sunt invitate să participe doar persoanele care se identifică drept femei sau persoane non-binare, dar toată lumea este binevenită la eveniment. Organizatoarele acțiunii sunt un grup informal de femei și persoane non-binare revoltate de amploarea și normalizarea violențelor de gen. Îmbracă-te în negru!